Cultivarea usturoiului de toamna

Spune-le si prietenilor tai:

Usturoiul iubeste soluri bogate in masa organica, agrilo-nisipoase, cernoziom si cele de lunca.
Campul destinat cresterii usturoiului trebuie sa fie eliberat de orice culturi din familia Allium cel putin timp de patru ani. De asemenea usturoiul nu se sadeste dupa cartof sau tomate, deoarece aceasta contribuie la atacul de fuzarioza si nematoda.
Cei mai buni premergatori pentru usturoi sunt culturile care elibereaza campul devreme – varza timpurie, castravetii, dovleceii, mararul, salate, griul, orzul, mazarea verde. Porumbul zaharat si de siloz sunt premergatori foarte buni de asemenea, ei reduc continutul de nematoda in sol.

Saditul usturoiului se efectueaza incepind cu sfirsitul lunii septembrie pina octombrie, pentru ca pana la sosirea frigurilor sa reuseasca sa se inradacineze dar nu trebuie sa apara frunze. Usturoiul sadit prea devreme reuseste sa rasara, iar cel sadit tirziu – ingheata. Pentru sadire se aleg bulbi sanatosi, bine uscati din roada proaspat recoltata si se separa in catei, fara a admite vatamari mecanice. Cateii se sorteaza dupa marime: mascati, medii si mici. Inainte de sadire, cateii de usturoi trebuie sa fie prelucrati contra bolilor si daunatorilor.

Materialul semincer se pune intr-o solutie de piatra vinata (100 g la 10 l apa) pentru 10-15 min sau in solutie de TMTD (3 %) pentru 1-2 min. Impotriva acarienei de usturoi se poate utiliza tratarea cu Fosfamid sau Bi-58, prin scufundarea in solutie de 0.2 % timp de 40 min. Dupa sadire este necesar de efectuat tavalugirea sau batatorirea, ce preintimpina vatamarea cateilor cu frigurile de iarna. Usturoiul rasare devreme, pe la sfirsitul lunii februarie sau inceputul lui martie. Ingrijirea plantelor pe parcursul perioadei de vegetatie include 2-3 afinari, precum si plivitul. Din cauza ca sistemul radacinar al usturoiului se aseaza in stratul arabil al solului (20-30cm), nu patrunde mai adinc si nu utilizeaza umezeala din straturile joase ale solului, usturoiul este foarte sensibil la insuficienta de umezeala in sol, ce duce la obtinerea bulbilor marunti si recoltelor mici. Deosebit de importante sunt udarile in primele saptamini dupa sadire (daca toamna este secetoasa), peste 2–3 saptamini dupa rasarire (primavara), si in faza aparitiei tulpinii florifere si formarea bulbilor. Doza de 200–250 m² de ap= la 1ha. In mediu trebuie efectuate 3-5 udari. In verile ploioase udarea nu se efectueaza. Cu 2-3 saptamini pina la recoltare, plantatiile de usturoi nu se mai uda. Usturoiul de toamna se recolteaza in cea de-a doua decada a lunii iulie. Semnele coacerii-ingalbenirea totala si inceputul polignirii frunzelor.Nu se admite uscarea definitiva a frunzelor, deoarece bulbii rascopti se dezgolesc de solzi si se desfac in catei, ceea ce duce la mari pierderi de roada la recoltare si in perioada pastrarii.

Recoltarea se efectueaza pe timp uscat, bulbii scosi se scutura pe pamint, evitind vatamarea mecanica si se aseaza pentru a se usca pe suprafata solului. Dupa ce este scos, usturoiul se lasa pentru 8-10 zile sa se usuce la soare, sau daca vremea nu este favorabila (ploioasa), el se aseaza sub un sopron si se usuca in decurs de 10-12 zile.

Dupa uscare, frunzele se reteaza, lasindu-se un “ciot” de 1.5-2 cm de asupra umerilor bulbului, iar radacina se scurteaza pina la 1 cm.
Usturoiul destinat pentru consum e mai bine sa fie pastrat in lazi din lemn sau in saci din tesatura rara, la temperatura in jurul de 1-3°C si umiditatea aerului de 75%.

 

Sursa: Cultivarea usturoiului, Chisinau 2001

Spune-le si prietenilor tai:
Articole recente